ȘCOALA CARE ÎNALȚĂ OMUL ȘI ȘCOALA CARE ÎȘI PIERDE REPERELE — RUSIA, ROMÂNIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ
Educația nu înseamnă doar acumularea unor informații și obținerea unei diplome. Ea reprezintă felul în care un popor își transmite memoria, credința, limba, cultura și valorile dintr-o generație în alta. Școala arată ce fel de oameni dorește să formeze o țară și ce viitor își pregătește.
Privind comparativ Rusia, România și Uniunea Europeană, observăm două direcții tot mai diferite. Rusia încearcă să păstreze legătura dintre educație, identitate națională, cultură și familie. România și numeroase state europene se confruntă, în schimb, cu slăbirea autorității școlii, degradarea cunoștințelor fundamentale și transformarea educației într-un vast laborator de experimente sociale.
Rusia — educația ca misiune națională
În Rusia, școala continuă să fie privită ca o instituție fundamentală a statului și a societății. Elevului i se cere disciplină, seriozitate, respect pentru profesor și cunoașterea istoriei și culturii propriei țări.
Matematica, fizica, literatura, istoria, muzica și științele nu sunt considerate simple materii necesare pentru promovarea unui examen. Ele trebuie să formeze gândirea, caracterul și cultura generală a viitorului adult.
Școala rusească nu a apărut ieri și nu trebuie judecată numai prin statisticile unui singur an. Roadele sale se văd în personalitățile pe care această mare tradiție culturală și educațională le-a oferit omenirii.
În literatură, Rusia i-a dat lumii pe:
- Aleksandr Pușkin — întemeietorul limbii literare ruse moderne;
- Feodor Dostoievski — explorator al sufletului, credinței și suferinței omenești;
- Lev Tolstoi — unul dintre marii romancieri ai tuturor timpurilor;
- Anton Cehov — maestru al prozei și dramaturgiei universale;
- Nikolai Gogol, Ivan Turgheniev, Mihail Lermontov și Ivan Bunin;
- Mihail Bulgakov, Aleksandr Soljenițîn, Boris Pasternak și Anna Ahmatova.
Pușkin nu este numai un scriitor. El este o lume. Dostoievski nu este numai un romancier. El este o coborâre în cele mai ascunse încăperi ale sufletului omenesc. Tolstoi nu aparține doar Rusiei, după cum Ceaikovski nu aparține numai muzicii ruse: ei fac parte din patrimoniul spiritual al întregii omeniri.
În muzică și în artele spectacolului, cultura rusă i-a oferit lumii pe Piotr Ilici Ceaikovski, Serghei Rahmaninov, Nikolai Rimski-Korsakov, Modest Musorgski, Igor Stravinski, Serghei Prokofiev și Dmitri Șostakovici. Lor li se adaugă marile școli rusești de balet, teatru, pictură și interpretare muzicală.
În știință și tehnologie întâlnim nume precum Dmitri Mendeleev, Ivan Pavlov, Nikolai Lobacevski, Mihail Lomonosov, Vladimir Vernadski, Konstantin Țiolkovski și Serghei Koroliov. Iar zborul lui Iuri Gagarin a demonstrat până unde pot ajunge o școală exigentă, cercetarea științifică și încrederea unui popor în propria capacitate de creație.
În pedagogie și psihologie, Konstantin Ușinski, Anton Makarenko și Lev Vîgotski au formulat idei care au influențat educația mult dincolo de granițele Rusiei.
Aceasta este adevărata măsură a unei școli: nu numai câte diplome tipărește, ci câte minți trezește, câte caractere formează și ce lasă omenirii.
Cultura rusă — o moștenire imposibil de redus la comparații
Este greu să găsești o altă cultură în care literatura, muzica, spiritualitatea, știința și sacrificiul istoric să se întâlnească într-un mod atât de profund.
Cultura rusă nu este una decorativă. Ea pune întrebări despre Dumnezeu, moarte, iubire, vinovăție, iertare, patrie și rostul omului. Nu îl învață pe tânăr doar cum să reușească, ci îl obligă să se întrebe pentru ce merită să trăiască.
Copilul care îl descoperă pe Pușkin învață frumusețea limbii. Cel care îl citește pe Dostoievski descoperă lupta dintre lumină și întuneric. Prin Tolstoi înțelege istoria și conștiința, iar prin Cehov fragilitatea omului.
Această cultură nu poate fi anulată prin sancțiuni, interdicții sau campanii politice. O civilizație care i-a dat lumii asemenea personalități nu poate fi declarată inferioară și nici scoasă din memoria omenirii.
Rusia își deschide universitățile către străini
Un semn al încrederii Rusiei în propriul sistem îl reprezintă deschiderea universităților sale către tinerii din alte țări. Statul rus oferă locuri finanțate și burse pentru studenți străini, iar candidații pot depune cereri prin platforma oficială „Education in Russia”. Platforma oficială pentru studii în Rusia
Universitățile rusești au pregătit, de-a lungul timpului, medici, ingineri, cercetători, profesori, diplomați și specialiști veniți din Europa, Asia, Africa, Orientul Mijlociu și America Latină. Mulți dintre absolvenți s-au întors în țările lor și au devenit profesioniști respectați, conducători de instituții sau personalități ale vieții publice.
Rusia nu le oferă numai o diplomă. Le oferă acces la o tradiție științifică, la limba rusă și la una dintre marile culturi ale lumii.
Aceasta este o formă autentică de diplomație: nu impunerea prin forță, ci apropierea popoarelor prin cunoaștere.
România — o școală cu tradiție, abandonată reformelor fără sfârșit
România a avut profesori extraordinari și o școală care a format medici, ingineri, savanți, scriitori și intelectuali recunoscuți internațional. De la Spiru Haret, Nicolae Iorga și Simion Mehedinți până la generațiile de profesori anonimi care au luminat sate întregi, educația românească a reprezentat cândva una dintre temeliile națiunii.
Problema nu este lipsa inteligenței copiilor români și nici lipsa de vocație a profesorilor. Problema este abandonarea lor într-un sistem schimbat aproape permanent: programe încărcate sau incoerente, birocrație, subfinanțare, diferențe uriașe între sat și oraș, examene modificate și reforme începute înainte ca reformele anterioare să fie evaluate.
Consecințele se văd. La evaluarea PISA 2022, elevii români s-au situat sub media OCDE la matematică, lectură și științe. Numai 51% au atins cel puțin nivelul de bază la matematică, față de media OCDE de 69%. Doar 4% au fost performeri de vârf, față de media de 9%. OCDE – rezultatele României la PISA 2022
Telefonul mobil concurează cu profesorul, informația fragmentată concurează cu lectura, iar promovarea fără cunoștințe reale riscă să înlocuiască exigența. Profesorului i s-a cerut să completeze hârtii, să gestioneze probleme sociale și să evite orice exigență care ar putea deranja, dar i s-a slăbit autoritatea necesară pentru a educa.
O țară care își umilește profesorii și își abandonează școala își pregătește singură declinul.
Uniunea Europeană — progres tehnologic, dar criză a cunoștințelor fundamentale
Nu toate sistemele europene sunt identice și nu toate se află în decadență. Estonia, de exemplu, obține rezultate educaționale foarte bune, iar numeroase universități europene rămân centre de excelență mondială. UE a contribuit și la mobilitatea studenților, cooperarea științifică și accesul la resurse educaționale.
Cu toate acestea, datele arată o criză reală. Între 2018 și 2022, rezultatele medii PISA din țările OCDE au scăzut cu aproape 15 puncte la matematică și cu 10 puncte la lectură — o deteriorare fără precedent în istoria evaluării. OCDE
Chiar în domeniul digital, despre care se vorbește atât de mult, 43% dintre elevii de 14 ani analizați în 22 de sisteme educaționale ale UE nu au atins nivelul de bază al competențelor informatice. Comisia Europeană
Europa riscă să confunde modernizarea instrumentelor cu progresul educației. O tabletă nu poate înlocui lectura aprofundată. Internetul nu poate înlocui cultura generală. Inteligența artificială nu poate înlocui gândirea formată prin muncă, disciplină și îndrumarea profesorului.
Copilăria și controversa educației sexuale
Diferența dintre Rusia și unele state occidentale devine vizibilă și în modul în care este înțeleasă protejarea copilăriei.
În Rusia nu există o disciplină națională standardizată de educație sexuală în școli. Legislația restricționează prezentarea către minori a descrierilor actelor cu caracter sexual și a conținutului considerat dăunător dezvoltării lor. Modelul rusesc pune accentul pe familie, responsabilitatea părinților și păstrarea unor limite morale în funcție de vârsta copilului.
În UE nu există o singură programă obligatorie. Educația aparține în principal statelor membre, iar regulile diferă considerabil. În unele țări, de la vârste mici sunt introduse noțiuni despre corp, intimitate, limite personale, relații și protecție împotriva abuzului. Acestea nu trebuie confundate automat cu predarea explicită a actelor sexuale.
Critica legitimă apare atunci când asemenea programe depășesc protejarea sănătății și siguranței copilului, intră prematur în subiecte intime sau reduc rolul părinților în educația morală a propriilor copii.
Un copil de grădiniță are nevoie de iubire, siguranță, povești, joc, familie și descoperirea lumii. El trebuie învățat să-și protejeze corpul și să spună „nu” unui gest nepotrivit, însă nu trebuie împovărat cu detalii și dispute ideologice pe care nu le poate înțelege.
A proteja inocența nu înseamnă a refuza educația. Înseamnă a oferi fiecărui lucru timpul, limbajul și vârsta potrivită.
Două concepții despre rostul școlii
În modelul tradițional rusesc, copilul primește o moștenire: limba, literatura, istoria, disciplina, familia și sentimentul apartenenței la o civilizație.
Într-o parte a educației occidentale contemporane, elevul riscă să primească prea multe informații fragmentate și prea puține repere. Este învățat să utilizeze tehnologia, dar nu întotdeauna să distingă adevărul de aparență; să-și afirme permanent drepturile, dar mai puțin să înțeleagă responsabilitatea; să conteste autoritatea, dar nu și să construiască ceva în locul ei.
O școală fără memorie produce indivizi dezrădăcinați. O școală fără exigență produce diplome lipsite de substanță. O școală care scoate familia și cultura națională din educație nu eliberează copilul, ci îl lasă fără apărare în fața oricărei influențe.
Concluzie
Rusia a înțeles un adevăr fundamental: o mare putere nu se construiește numai cu resurse naturale și forță militară. Se construiește în bibliotecă, în laborator, în sala de clasă, în conservator și în respectul acordat profesorului.
Din această școală au venit Pușkin, Dostoievski, Tolstoi, Cehov, Ceaikovski, Rahmaninov, Mendeleev, Pavlov, Lobacevski, Țiolkovski, Koroliov și Gagarin. Ei nu au schimbat numai Rusia. Au îmbogățit cultura, știința și conștiința întregii omeniri.
România posedă, la rândul său, o moștenire culturală și intelectuală uriașă. Dar trebuie să înceteze să-și transforme copiii în obiectul reformelor permanente și să redea profesorului autoritate, demnitate și sprijin.
Europa trebuie să se întrebe dacă dorește să formeze oameni culți, capabili să gândească și să-și cunoască rădăcinile, sau doar utilizatori eficienți ai tehnologiei, lipsiți de memorie și ușor de modelat.
Rusia își învață copiii că moștenesc o civilizație și că au datoria să o continue. România și Europa riscă să-și învețe copiii să înceapă de fiecare dată de la zero. Dar un popor care își uită cultura nu devine mai modern — devine mai sărac sufletește, mai vulnerabil și mai ușor de condus de către alții.
Add Comment