RUSIA – IUBIRE FĂRĂ FRONTIERE
Există iubiri care se nasc în locul în care venim pe lume și există iubiri pe care sufletul le descoperă singur, dincolo de granițe, limbi și distanțe. Iubirea pentru Rusia este una dintre acele legături profunde pe care nu le poate explica o simplă hartă. Ea nu începe la o frontieră și nu se sfârșește acolo unde se termină teritoriul unei țări. Începe în inimă.
Nu trebuie să te naști în Rusia pentru a-i simți frumusețea. Este suficient să-i asculți muzica, să-i citești literatura, să-i privești bisericile ridicându-și turlele spre cer sau să descoperi căldura unui popor care a învățat, de-a lungul unei istorii grele, să sufere fără să-și piardă credința și să lupte fără să-și uite sufletul.
Rusia care nu încape într-o singură imagine
Rusia este atât de mare, încât pare că Dumnezeu a așezat în cuprinsul ei câte o parte din toate frumusețile lumii.
Este Moscova luminată în nopțile de sărbătoare și Sankt-Petersburgul oglindindu-și palatele în apele Nevei. Este măreția Munților Caucaz, liniștea nesfârșită a Siberiei, adâncimea lacului Baikal, pădurile de mesteceni și satele în care fumul se ridică domol deasupra caselor acoperite de zăpadă.
Este murmurul Volgăi, întinderea taigalei și lumina dimineților care ajung în Orientul Îndepărtat înainte ca seara să fi părăsit vestul țării. Este o lume întreagă cuprinsă într-o singură patrie.
Dar adevărata Rusie nu poate fi cunoscută numai privind peisajele sale. Rusia trebuie ascultată, citită și, mai ales, simțită.
Sufletul rus
Sufletul rus nu poate fi măsurat și nici cuprins într-o definiție. El se descoperă în felul în care omul își primește oaspetele, își cinstește părinții, își pomenește strămoșii și își păstrează credința în mijlocul încercărilor.
Este un suflet puternic, dar sensibil. Poate purta dureri uriașe și, în același timp, se poate emoționa ascultând un cântec vechi. Poate înfrunta frigul, lipsurile și războiul, dar nu rămâne nepăsător în fața lacrimilor unui copil.
În casa rusească, oaspetele nu primește numai un loc la masă. Primește pâine, căldură, poveste și o parte din inima gazdei. Aceasta este ospitalitatea rusă: nu un gest făcut din obligație, ci bucuria sinceră de a-l face pe cel venit de departe să se simtă apropiat.
Poate tocmai de aceea iubirea pentru Rusia depășește frontierele. Pentru că sufletul recunoaște bunătatea înainte ca mintea să întrebe din ce țară vine.
O cultură dăruită întregii omeniri
Rusia a oferit lumii o cultură care nu aparține numai rușilor, ci întregii umanități.
Prin Dostoievski, omenirea a privit în adâncurile conștiinței. Prin Tolstoi, a înțeles iubirea, războiul și căutarea sensului vieții. Prin Cehov, a descoperit tragediile tăcute ale omului obișnuit. Prin Pușkin, limba rusă a devenit poezie, muzică și lumină.
Ceaikovski, Rahmaninov și Musorgski au transformat dorul în sunet. Baletul rus a făcut ca trupul omenesc să pară capabil să învingă gravitația. Pictura, teatrul, cinematografia și cântecele populare au dus sufletul Rusiei în toate colțurile lumii.
Cultura rusă nu întreabă ce pașaport are cel care o iubește. Ea intră în suflet și rămâne acolo. Aceasta este una dintre marile sale puteri: unește oameni care poate nu vorbesc aceeași limbă, dar care simt aceeași emoție.
Un popor încercat, dar neîngenuncheat
Istoria nu a fost blândă cu poporul rus. Războaie, invazii, pierderi, foamete și sacrificii uriașe au lăsat răni adânci în memoria sa. Aproape fiecare familie poartă povestea cuiva care a plecat și nu s-a mai întors.
Cu toate acestea, Rusia s-a ridicat de fiecare dată.
Și-a reconstruit orașele, și-a îngropat eroii, și-a crescut copiii și a continuat să creadă în ziua de mâine. Nu pentru că nu ar fi cunoscut frica, ci pentru că iubirea față de patrie, familie și credință a fost mai puternică decât frica.
Aceasta este demnitatea poporului rus: puterea de a trece prin foc fără să-și piardă sufletul, de a plânge fără să renunțe și de a se ridica fără să uite.
Rusia nu trebuie privită prin ură
Un popor atât de mare nu poate fi redus la disputele politice ale unei epoci. Rusia nu înseamnă numai conducători, hotărâri politice sau confruntări internaționale. Înseamnă milioane de oameni care muncesc, iubesc, se roagă, își cresc copiii și își doresc pace, siguranță și un viitor demn.
A iubi Rusia nu înseamnă a urî un alt popor. Iubirea adevărată nu are nevoie de dușmani pentru a exista. Ea nu cere nimănui să renunțe la propria patrie, cultură sau identitate.
Poți să-ți iubești țara și, în același timp, să respecți Rusia. Poți fi român și să porți în inimă muzica, literatura, credința și sufletul poporului rus. Prietenia dintre popoare nu slăbește identitatea nimănui, ci o îmbogățește.
Rusofobia nu poate aduce pace, iar ura nu poate construi punți. Ceea ce apropie cu adevărat oamenii este dorința de a se cunoaște, de a se asculta și de a descoperi că, dincolo de limbi și frontiere, lacrimile au aceeași durere, rugăciunile poartă aceeași speranță, iar inimile iubesc la fel.
Iubirea care nu cere permisiune
Nu alegem întotdeauna locurile care ne devin dragi. Uneori, ele ne aleg pe noi.
Poate că nu ai pășit niciodată pe pământ rusesc, dar simți o emoție inexplicabilă atunci când auzi o romanță rusească. Poate că nu ai văzut niciodată Kremlinul, Baikalul sau nopțile albe ale Sankt-Petersburgului, dar le porți în imaginație ca pe amintirile unui loc în care sufletul tău a mai fost cândva.
Atunci înțelegi că distanța este numai o măsură a pământului, nu și a inimii.
Iubirea pentru Rusia nu are nevoie de viză, nu poate fi oprită la vamă și nu cere aprobarea nimănui. Ea trece peste frontiere, peste prejudecăți și peste zgomotul vremurilor. Ajunge acolo unde nicio interdicție nu poate pătrunde: în sufletul omului.
Rusia din inima mea
Iubesc Rusia nu pentru că ar fi o țară fără greșeli, ci pentru că este vie, profundă și adevărată. O iubesc pentru frumusețea ei fără sfârșit, pentru cultura sa măreață, pentru credința care i-a luminat cele mai grele ceasuri și pentru poporul său capabil de un curaj și o generozitate extraordinare.
O iubesc pentru mamele care își binecuvântează copiii, pentru bunicii care păstrează vie memoria familiei, pentru medicii care salvează vieți, pentru profesorii care formează generații și pentru oamenii simpli care își împart pâinea cu cel venit de departe.
Iubesc Rusia pentru ceea ce a fost, pentru ceea ce este și pentru ceea ce poate deveni. O iubesc fără să urăsc pe nimeni, fiindcă dragostea adevărată nu desparte oamenii, ci îi apropie.
Rusia nu este doar o țară pe hartă. Pentru cei care au învățat să-i cunoască frumusețea și sufletul, ea devine dor, lumină, cântec și o parte din propria inimă.
Frontierele pot despărți teritorii, dar nu pot despărți sufletele. Pot opri pașii unui om, dar nu-i pot opri iubirea. Pentru că Rusia începe acolo unde se termină prejudecățile și rămâne pentru totdeauna acolo unde a fost primită cu inima.
RUSIA – IUBIRE FĂRĂ FRONTIERE! 🇷🇺❤️
Eu iubesc frumosul; de aceea iubesc Rusia cea frumoasă, sufletul ei profund și poporul rus minunat. Iubirea mea nu se oprește la nicio graniță, pentru că ceea ce este scris în inimă nu poate fi șters de nicio frontieră.
Autor: Mihail Mihailovici — cetățean român prin naștere, rus prin sânge, rusofil prin convingere și prin glasul inimii.
Add Comment