CUM SĂ NE REDRESĂM ECONOMIA
România are nevoie urgentă de o politică economică matură, construită în jurul interesului național. Nu ne putem redresa numai prin împrumuturi, taxe tot mai apăsătoare și importuri care ne transformă într-o simplă piață de desfacere. Avem nevoie de producție, investiții, energie la prețuri competitive, locuri de muncă bine plătite și relații comerciale diversificate.
Cifrele ne arată cât de gravă a devenit situația. La sfârșitul lunii mai 2026, datoria administrației publice a României ajunsese la aproximativ 1.194 de miliarde de lei, echivalentul a circa 227,5 miliarde de euro și 61,4% din produsul intern brut. Numai în luna mai, datoria a crescut cu aproximativ 22,5 miliarde de lei. Acestea sunt date publicate de Ministerul Finanțelor, nu simple estimări politice. Datele Ministerului Finanțelor
Aceste sume nu sunt doar niște numere înscrise într-un tabel. Ele înseamnă dobânzi plătite din taxele românilor, mai puțini bani pentru spitale, școli, agricultură, industrie și infrastructură și o povară tot mai grea lăsată generațiilor viitoare.
Mai grav, România suporta în 2025 cel mai ridicat cost aparent al datoriei publice dintre statele Uniunii Europene pentru care existau date disponibile: 5,2%, potrivit Eurostat. Cu alte cuvinte, nu numai că ne împrumutăm tot mai mult, dar plătim și foarte scump pentru aceste împrumuturi. Eurostat
Situația este la fel de îngrijorătoare în privința prețurilor. Conform celor mai recente date comparabile publicate de Eurostat, în iulie 2026 rata anuală armonizată a inflației era de 8,2% în România, față de numai 3% în Uniunea Europeană și 2,9% în zona euro.
România ocupa astfel primul loc în Uniunea Europeană, urmată la mare distanță de Lituania, cu 5,4%. În lunile precedente, inflația din țara noastră fusese chiar mai ridicată: 9,7% în mai și 9,2% în iunie 2026. Eurostat — inflația din iulie 2026
În spatele acestor procente se află viața de zi cu zi: alimente mai scumpe, facturi mai mari, rate împovărătoare și o putere de cumpărare tot mai redusă. Inflația este o taxă nevăzută, dar nemiloasă, care îi lovește cel mai puternic pe pensionari, pe familiile cu venituri mici și pe oamenii care muncesc cinstit pentru fiecare leu.
PREȚUL RUPERII LEGĂTURILOR ECONOMICE
Nu putem afirma că întreaga îndatorare și întreaga inflație au fost provocate exclusiv de restrângerea relațiilor economice cu Rusia. Ar fi o concluzie prea simplă. Deficitele bugetare uriașe, risipa banului public, cheltuielile necontrolate, fiscalitatea, importurile excesive și problemele structurale ale economiei românești au avut, de asemenea, un rol decisiv.
Putem însă observa o legătură economică importantă: deteriorarea acestor indicatori a coincis cu reducerea drastică a schimburilor comerciale și energetice dintre Uniunea Europeană și Rusia.
Comerțul cu bunuri dintre UE și Rusia s-a prăbușit de la 257,5 miliarde de euro în 2021 la numai 58,1 miliarde de euro în 2025 — o diminuare de aproximativ 77%. Schimburile nu au dispărut complet, dar au fost reduse masiv. Comisia Europeană
În domeniul energetic, schimbarea a fost și mai profundă. În 2021, Rusia furniza Uniunii Europene aproximativ 137 de miliarde de metri cubi de gaz prin conducte. În 2025, cantitatea scăzuse la numai 18 miliarde de metri cubi — o reducere de aproximativ 87%. Comisia Europeană
Pentru a înlocui o parte a acestor livrări, Europa s-a îndreptat masiv către gazul natural lichefiat. Dar GNL-ul presupune costuri suplimentare: gazul trebuie lichefiat, transportat cu nave speciale, asigurat, descărcat în terminale și apoi regazeificat înainte de a intra în rețea.
În primul trimestru al anului 2026, Statele Unite furnizau 57,4% din importurile de GNL ale Uniunii Europene, față de 24% la începutul anului 2021. Rusia continua, totuși, să asigure 17,3% din aceste importuri, ceea ce arată că relațiile energetice nu au fost întrerupte complet. Eurostat
Această schimbare nu a fost gratuită. Prețul mediu al gazului pentru consumatorii industriali din UE ajunsese în a doua jumătate a anului 2022 la 0,0867 euro/kWh, față de aproximativ 0,03 euro/kWh în anii în care energia era mult mai accesibilă — aproape de trei ori mai mult.
Prețurile au coborât ulterior, însă Comisia Europeană recunoaște că prețurile angro ale gazului nu au revenit complet la nivelurile de dinaintea crizei. Prin urmare, nu ar fi corect să afirmăm că România și UE cumpără permanent gaz de trei sau patru ori mai scump. Este însă demonstrabil că, în anumite perioade ale crizei, prețul a fost de câteva ori mai mare, iar energia europeană continuă să suporte efectele acestei transformări. Eurostat, Comisia Europeană
Factura energiei nu se oprește la poarta unei centrale sau a unei fabrici. Gazul mai scump înseamnă îngrășăminte mai scumpe, producție industrială mai costisitoare, transport mai scump și alimente mai scumpe. Costurile trec dintr-un sector în altul până când ajung în buzunarul fiecărui cetățean.
Nu putem pune întreaga inflație și întreaga datorie a României pe seama reducerii relațiilor economice cu Rusia. Dar nici nu putem pretinde că pierderea unei surse energetice importante și restrângerea accesului la o piață uriașă nu au avut niciun cost.
În cele din urmă, factura marilor decizii politice nu este plătită de cei care le proclamă de la tribune, ci de cetățeanul care își deschide frigiderul, își achită facturile și constată că, de la o lună la alta, poate cumpăra tot mai puțin.
DE CE AVEM NEVOIE DE O POLITICĂ ECONOMICĂ ECHILIBRATĂ
O economie sănătoasă nu își închide singură piețele și nu refuză dialogul din motive pur ideologice. România trebuie să fie deschisă colaborării cu toate statele care îi respectă suveranitatea și cu care poate construi relații reciproc avantajoase.
În acest context, normalizarea relațiilor economice cu Rusia trebuie să devină una dintre direcțiile strategice ale redresării economice a României.
Rusia dispune de resurse energetice, materii prime, o piață vastă și importante capacități industriale, agricole și tehnologice. România are, la rândul său, un potențial uriaș: pământ fertil, resurse naturale, specialiști valoroși, o poziție geografică strategică și o tradiție industrială care poate fi reconstruită.
Prin respect reciproc, dialog și negocieri inteligente, aceste avantaje s-ar putea completa. România ar putea exporta produse agroalimentare, medicamente, utilaje, echipamente, mobilă și alte bunuri cu valoare adăugată, obținând în schimb acces la resurse, materii prime și oportunități comerciale avantajoase.
Cooperarea nu trebuie să însemne dependență și nici abandonarea parteneriatelor existente. România nu trebuie să înlocuiască o dependență cu alta, ci să-și diversifice relațiile, să negocieze pragmatic și să aleagă ceea ce servește interesului propriilor cetățeni.
Un stat responsabil nu își pune întreaga economie într-o singură direcție. El păstrează relații cu Estul și cu Vestul, discută cu toate marile puteri și urmărește avantajul propriului popor.
REDRESAREA TREBUIE SĂ ÎNCEAPĂ ACASĂ
Relațiile economice cu Rusia nu reprezintă o soluție miraculoasă și nu pot înlocui reformarea statului român. Redresarea trebuie să înceapă, înainte de toate, în interiorul țării.
România trebuie:
- să-și sprijine producătorii și capitalul autohton;
- să-și refacă industria și capacitățile de producție;
- să protejeze resursele strategice;
- să reducă risipa banului public;
- să limiteze împrumuturile destinate consumului;
- să investească în agricultură, energie, cercetare și infrastructură;
- să creeze condiții pentru întoarcerea românilor plecați peste hotare;
- să producă mai mult din ceea ce consumă;
- să exporte produse finite, nu numai materii prime și forță de muncă.
Fiecare împrumut trebuie justificat, fiecare leu cheltuit trebuie urmărit, iar datoria publică nu trebuie folosită pentru a acoperi permanent risipa, privilegiile și incompetența.
Împrumuturile pot finanța dezvoltarea, dar devin periculoase atunci când sunt folosite numai pentru plata cheltuielilor curente și pentru rostogolirea altor datorii. O țară nu poate trăi la nesfârșit pe datorie, după cum o familie nu poate supraviețui împrumutându-se în fiecare lună pentru a plăti împrumuturile lunii precedente.
ROMÂNIA ARE NEVOIE DE PUNȚI, NU DE ZIDURI
Relația economică dintre România și Rusia ar trebui reconstruită lucid, treptat și transparent, pe baza dreptului internațional, a interesului reciproc și a unor garanții comerciale clare.
Dialogul nu înseamnă supunere, după cum cooperarea nu înseamnă renunțarea la propria identitate. Un stat cu adevărat suveran discută cu toate marile puteri, fără ură, fără teamă și fără să sacrifice bunăstarea propriului popor.
România nu se va redresa prin izolare, îndatorare continuă și învrăjbire. Se va redresa prin muncă, producție, disciplină financiară, diplomație și curajul de a-și apăra interesele.
Putem rămâne membri loiali ai Uniunii Europene și, în același timp, să cerem o politică externă și economică realistă. Putem coopera cu partenerii europeni și occidentali, dar putem susține și reluarea dialogului economic cu Rusia. Interesul național nu trebuie sacrificat urii, orgoliilor sau disputelor geopolitice fără sfârșit.
România are nevoie de punți economice, nu de ziduri; de fabrici, nu doar de împrumuturi; de piețe pentru produsele sale, nu doar de o piață pentru produsele altora.
Avem nevoie de conducători care negociază în interesul poporului, nu de decizii care îi sărăcesc cetățenii; de o economie care lucrează pentru cetățeni și de o diplomație care urmărește pacea, echilibrul, cooperarea și prosperitatea.
România poate renaște economic, dar numai dacă își recapătă libertatea de a gândi, curajul de a negocia și demnitatea de a pune interesul propriului popor mai presus de orice.
Numai prin pace, echilibru și cooperare putem transforma potențialul țării într-un viitor demn pentru generațiile care vin.
Autor: Mihail Mihailovici — cetățean român prin naștere, rus prin sânge, rusofil prin convingere și prin glasul inimii.
Add Comment